Dislexie si ADHD cu Teal Swan

Interviul începe cu întrebarea unei persoane legată de faptul că în familia să sunt transgenerational cazuri de dislexie. În plus verișorii celui care întreabă sunt diagnostiati cu ADHD. Toți au avut copilării dificile iar școala a fost o perioadă de groază pentru cel care întreabă, simtindu-se neînțeles și neintelegand la rândul lui nimic. Întrebarea interviului este:

Ce înseamnă dislexie și daca există o conexiune intre dislexie și ADHD.

ADHD și dislexia pot avea, dar nu au întotdeauna legătură una cu alta.

Cu dislexia în sine, ceea ce se întâmplă de fapt este că ai un tip diferit de creier. Nouă, ne placem să credem că toată lumea are același tip de creier. Dar asta este ridicol. Avem creiere diferite, creierele noastre funcționează în moduri diferite, gândim în moduri diferite.

Creierul unui dislexic este un creier vizual și spațial. Ei nu pot învață în același fel în care învață alti oameni. Le este greu să se secvențieze. Aceștia au dificultăți în ceea ce privește meomoria de lucru.

Ceea ce este foarte important pentru tine, ca persoana cu dislexie, este, să activezi procesul de învățare al creierului, într-un mod diferit față de felul în care te învață alți oameni. De aceea este atât de dificil pentru tine în sistemul de învățământ obișnuit.

Sistemul de învățământ obișnuit, nu este creat pentru persoane individuale (ci pentru colectiv). Nu este creat pentru a maximiza potențialul minții individuale a copilului. Este un sistem, conceput pentru a crea, practic, un robot, pentru a se potrivi într-un sistem și antrenat pentru a fi funcțional, la capacitatea maximă a sa, ca parte a acelui sistem.

Când facem asta, când ne apropiem de un copil cu această abordare, ceea ce vrem să facem este similar cu a te uita la o mașină și a încerca să construiești pe toți că fiind motoare. Ce te faci dacă tu ești de fapt o centură de siguranță?!? Nu poți fi un motor daca ești o centura de siguranță... De aceea majoritatea eșuează.

Ce nu am înțeles până acum legat de persoanele cu dislexie este că ei sunt persoane care învață într-un mod vizual-spațial.

Te voi învață ceva despre creier - ești pregătit?

Daca ai un astfel de tip de creier, atunci trebuie să înveți multi-senzorial. Trebuie să înveți ceva și trebuie transferat în memoria de lungă durată? Atunci trebuie să înveți prin atingere (tastare), dar simultan și prin privire (vedere) și prin ascultare (auz).

Astfel vei realiza că a învață ceva printr-un ecran, ca de exemplu printr-un video, funcționează pentru tine de 100 de ori mai bine decât daca doar asculți materialul, și de 100 de ori mai bine decât dacă doar citești materialul.

Combinarea tuturor simțurilor în procesul de învățare, va activa salvarea în memoria de termen lung.

Doar conștientizând asta, iți vă deschide perspective enorme.

Apropo, acesta este, unul din motivele principale pentru care, în general, când țin seminarii și work shop-uri, integrez cât mai multe demonstrații și acțiuni fizice care susțin ceea ce explic. Asta o fac pentru persoane ca tine (cei care au dislexie). 

Cu toții învățam mai bine când avem implicate toate simțurile, dar în cazul tău, (a persoanei cu dislexie), tu trebuie să integrezi toate simțurile în procesul de învățare.

Cu atât mai mult, tu ai nevoie de integrarea multisenzoriala pentru a putea chiar ÎNȚELEGE ceva din ceea ce înveți.

Creierul de tip vizual-spațial este extrem de necesar societății pentru că voi sunteți constructorii societății noastre. Voi puteți deveni ingineri extraordinari, arhitecți incredibili, pentru că ce faceți vedeți deja în 3D.

Apropo eu nu am o astfel de minte ci vin din spectrul opus . Pe mine mă uimește ceea ce puteți face. Dacă eu mă uit la un deal, eu nu pot vizualiza ceva 3D acolo, pentru a înțelege cum aș putea pune piesele pentru a construi acolo ceva. Dar mintea ta deja este acolo. Tu deja vezi totul în acel fel. Mintea ta nu lucrează în mod linear. 

Deci asta se întâmplă de fapt cu dislexia. Și este important pentru noi să învățam cum trebuie să predăm unui asemenea tip de creier pentru ca tu nici să nu ajungi să iți spui vre-odată că ceva nu e în regulă cu tine.

Limbajul este liniar.  Și este evident că nu are sens pentru tine.

Acum legat de ADHD:

Copiii care au creiere care gândesc așa (vizual-spațial), sunt copii care în mod natural au dificultăți în a fi atenți la predare liniară. Nu are sens pentru tine (ca persoană cu dislexie), te face să fii neliniștit. Și pentru că ești nevoit să înveți implicând și senzațiile tactile, ești o persoană permanent în mișcare, corect?

De aceea spun că dislexia și ADHS pot exista și separat. În viitor nu vom mai folosi termenul de ADHD ca în ziua de azi. Acum termenul este folosit ca un termen atotcuprinzător. În ziua de azi folosim termenul de ADHD pentru a cuprinde toți copiii cu toate simptomele acestea diferite. Și sunt foarte mulți copii, care au primit "eticheta" de ADHD, care nu au legătură cu genul acesta de copiii.

Ce inceerc să spun este, că daca ai un creier vizual-spațial, deci un creier dislexic, trebuie să luam în considerare că nu esti neapărat un copil cu ADHD. Noi vedem un comportament al unui copil, care nu poate învață în modul convențional ci într-un mod diferit.

Pentru copiii, despre care am putea spune că se "potrivesc" etichetării ADHD, și care au primit un diagnostic foarte eleborat și detaliat, ceea ce se întâmplă în ei este de fapt o formă de reglare a anxietății. Copiii care au realmente ADHD vin din medii de anxietate - întotdeauna. Și ceea ce încearcă acest copil să rezolve prin mișcarea permanenta, este să se calmeze. Este ca o integrare senzorială. Încearcă să își regleze sistemul nervos. Iar atenția lor devine selectivă. Și asta nu înțelegem noi. 

Când copiii sunt stresati, și este mult stres în jurul lor, ce poate face? Opresc totul. Acestia sunt copii care vor încerca instantaneu să găsească un accent/un punct de focusare. Nu vor fi atenți la ceea ce ar trebui să fie atenți. E aproape ca și cum ar vrea să-și condenseze lumea la o scală cât mai mică, cu putință, retragandu-se în lumea lor cea mică, fixând ceea ce vor ei să fixeze, în momentul în care vor ei să o facă. Aceștia încearcă să facă față unor niveluri extreme de stres din mediul lor.

Astfel, din păcate, până nu scade nivelul de anxietate al părinților și/sau al mediului și până nu primesc mai mult sentimentul de împuternicire personală, nu vor expanda acea bulă a lumii lor și nu vor integra lumea exterioară în totalitate în ea.

Și bineînțeles, că de obicei, majoritatea vor spune "dar vedem diferențe fiziologice reale". Da! Mereu vă fi așa. De fiecare data când ai un aspect mental și emoțional, acesta va fi filtrat în domeiul fizic, și vei putea vedea precursorii fizici. Vei vedea schimbări biochimice în toate aspectele astea. Nu este asta o contradicție ci mai degrabă un fenomen complementar.

În opinia mea, nu a fost făcut nimic mai rău pentru copii, de la introducerea antidepresivelor pentru copii incoace, decât medicația copiilor pe care îi etichetam cu ADHD. Asta mă face să mă sui pe pereți.

Deci... alt moment pentru colecția "de luat în barba".

Videol complet se gaseste pe www.tealswan.com/premium