Dacă preferi varianta audio, am citit documentul și am postat înregistrarea audio aici. Este prima mea înregistrare: cu emoție și stângăcie, dar și cu dorința sinceră de a-ți fi de folos.
Articolul nu e foarte scurt datorita amplitudinii temei alese, dar la obiect.
Am fost create cu tot ce avem nevoie pentru a aduce prunci pe lume.
Corpul nostru e ... as spune o fiinta care stie exact ce are de facut cand vine sorocul. El intra intr-un ritm natural, straveci, semiautomat, in care creeaza conditiile necesare unei nasteri naturale. Procesele se desfasoara, in general, fara ca noi, mamele sa putem interveni in mod constient asupra lor. De cele mai multe ori doar factorii externi pot perturba procesul acesta complex si minunat in care intra corpul mamei nascande. Povestile aproape Horror pe care le-am auzit, au aparut in general ca urmare a unei serii de intreruperi a procesului natural prin care mama este perturbata si uneori chiar speriata, facand-o sa reactioneze cu frica sau nesiguranta, activand astfel altfel de procese decat cele necesare nasterii. Nu sunt doctor. Dar am cunoscut multe mame, fiecare cu povestea ei, m-am documentat, am experimentat insami procesul nasterii si am tras intre timp niste concluzii.
Desi incep cu o lista a miturilor despre nasteri, doresc, ca acest articol sa te imputerniceasca si sa iti dea curaj sa ai incredere in instinct si in propriul corp.
Inainte totusi de a incepe doresc sa mentionez urmatoarele:
Aici, în Germania, casa de asigurări de sănătate preia costurile integrale pentru cursuri pregătitoare pentru naștere. Deasemenea și pentru cursuri de recuperare după naștere. Eu am luat parte în timpul amândurora sarcini la cursuri - chiar și la cele pregătitoare. Desi știam în mare despre ce este vorba, pregătirea mentala pentru naștere poate fi un factor important pentru starea psihica a mamei, în timpul nașterii. În cursurile pregătitoare se prezinta, nu doar procesul fiziologic al nașterii și semnele prin care poti recunoaste inceputul sigur al travaliului, ci și tehnici de respirație în timpul travaliului, eventuale complicații, eventuale poziții de naștere și chiar și noțiuni de drept sau tot ce tine de ce se întâmplă după naștere, inclusiv ce acte se depun unde pentru a înscrie pruncul și a beneficia de alocație sau de alte beneficii gen bani pentru parint (Elterngeld). Deasemenea se fac și exerciții fizice, menite să pregătească trupul pentru naștere și se organizează și o ora cu partenerul (daca este dorit) în care și partenerul vă putea afla informații utile despre rolul său și primele săptămâni cu pruncul acasă.
Pentru perioada aceasta, tulburată, în care ne aflăm, se organizează deja și cursuri pregătitoare online. În rubrica Schatztruhe am trecut 3 cursuri pregătitoare online în limba germană. Când voi găsi asemănătoare și în limba română, le voi posta cu drag.
Și încă o remarcă: fiecare femeie însărcinată, are dreptul, aici, in Germania, de a avea și o moașă cu care să lucreze (în paralel cu doctorul sau în exclusivitate) pe țoată perioada sarcinii și până la înțărcarea pruncului. Aceasta va organiza vizitele acasă în prima săptămână după naștere, în general organizează și cursul de recuperare, va ajuta la îngrijirea copilului în primele zile după naștere (prima băiță, curățarea buricului, îmbrăcatul, etc) și vă fi cea care poate ajuta enorm în procesul de alăptat (mai ales daca acesta nu funcționează cum trebuie). Și casa de sănătate preia toate costurile astfel că nu vă trebui să plătești nimic în plus pentru faptul că îi soliciți serviciile. Doar pentru nașterile la domiciliu se percepe, în general, o taxa, destul de consistenta, pentru faptul că moașă trebuie să "stea pe faza" 24 de ore pe zi, uneori chiar și cate o săptămână, și trebuie să vina la orice oră din zi sau noapte, la "alarme false" chiar de mai multe ori, pentru a putea să ofere asistență la naștere.
Recomand cu căldură să vă căutați o moașă încă din primele luni de sarcina. Poate fi o adevărată binecuvântare!
Mitul 1: O naștere în spital este mai sigură decât o naștere în afara spitalului
O naștere în spital aduce cu sine la fel de multe riscuri doar că diferite decât o naștere în afara spitalului; per total, ambele sunt cam la fel din acest punct de vedere. Statisticile "Societății pentru calitate în obstetrică în afara spitalului" (Gesellschaft für Qualität in der außerklinischen Geburtshilfe" QUAG e.V.) arată că pericolele nașterii în afara spitalului nu sunt crescute în comparație cu nașterile din spital. La domiciliu sau în centrul de naștere (aici numite Geburtshäuser), echipamentul medical este limitat la ceea ce aduce moașa și, dacă nu este chemat niciun medic, nașterea nu poate fi întreruptă chirurgical în caz de urgență, ci trebuie mutată.
Acest lucru este contrabalansat de o îngrijire garantată 1 la 1, în care moașa poate identifica dificultățile aparute în procesul nașterii mai devreme decât cu examinări sporadice și, de obicei, și de o femeie mai puțin stresată sau speriată care dă naștere. Stresul, frica, schimbarea locației și sentimentul de nesiguranță și de a fi la mila celor din jur sau de a nu fi suverană sunt factori majori perturbatori în cursul nașterii. Desigur, acest lucru nu înseamnă că toate femeile care nasc în spital sunt stresate și înspăimântate; dar pentru cei pentru care situația din spital este stresantă, acest aspect poate îngreuna procesul nașterii.
Fiecare femeie are nevoie de un loc în care să se simtă în siguranță pentru naștere. Cu toate acestea, chiar mai important decât locația este îngrijirea acordată în această locație.
Mitul 2: Odată cezariană, întotdeauna cezariană
Aceasta regulă se aplică numai dacă au existat cauze fizice pentru prima operație cezariană care au rămas aceleași, cum ar fi un bazin interior deformat.
Riscul unei alte operații cezariene este crescut, dar nu este obligatoriu. După o operație cezariană, o nașterea ar trebuie inițiată numai dacă este cu adevărat inevitabilă, deoarece riscul unei rupturi uterine in acest caz este crescut.
Mitul 3: Dacă nașterea începe cu ruperea apei, femeia gravidă trebuie să stea întinsă și să fie transportată culcată în sala de naștere, deoarece există riscul unui prolaps al cordonului ombilical
Această recomandare este doar o jumătate de mit. Se aplică atunci când copilul nu este încă așezat ferm în pelvis și, prin urmare, cordonul ombilical poate fi apăsat după ruperea apei. Acest lucru este mai frecvent la copii care înca nu s-au întors pe pozitia nasterii și care nici nu au de gand sa se mai întoarca ;-) Dacă capul stă ferm în pelvis, femeia însărcinată poate fi linistită și se poate mișca normal chiar și după ruperea apei. Spre sfârșitul sarcinii, este recomandat să vă adresați moașei sau medicului pentru a fi stabilită poziția copilului, respectiv cum stă copilul în pelvis.
Mitul 4: După naștere, durerea este imediat uitată
Nu, din păcate nu este întotdeauna cazul. Cu toate acestea, la majoritatea nașterilor, durerea a devenit neimportantă după aceea. O naștere traumatică poate, totuși, afecta calitatea vieții mamei. În acest caz, o moașă sau un medic care este familiarizat cu însoțirea femeilor traumatizate la naștere este contactul potrivit.
Legat de durere vreau să adaug că aceasta este suportabilă. Daca te pregătești sufletește, și în timpul travaliului iți amintești permanent, că durerea e că un val care trece, te poate ajuta să suporți mai ușor perioada de travaliu. În mod normal, pauzele dintre contracții sunt complet nedureroase și sunt foarte binevenite pentru revigorarea puterilor. Exista femei, care susțîn, în mod credibil, că au născut fară dureri. Nu cu ajutorul medicamentelor, ci cu tehnici gen Hypho-Birthing sau cu o pregătire mentala buna înainte de naștere.
Mitul 5: Iubirea mamei este dragoste la prima vedere
Adesea, dar nu întotdeauna. De cele mai multe ori chiar este dragoste la prima vedere - dar pentru 15% din mame, ea trebuie să crească treptat.
Legarea netulburată (Bonding-ul) este atât de importantă pentru acest lucru. Mama trebuie sa aibe la dispozitie dupa nastere un timp exclusiv cu pruncul suficient de lung - de cel puțin o oră - în care sa nu fie perturbată de nimeni și nimic, nici chiar de membrii ceilalți ai familiei, să aibe timp in următoarele zile pentru odihnă și mult contact cu pruncul, trup pe trup, piele pe piele, să foloseasca privirea conștientă asupra copilului și sa aloce mult timp căratului in brațe, de preferință la aer curat.
Nu trebuie să te simți vinovată dacă iubirea nu este acolo imediat. Tratează-ți pruncul cu o dragoste, ca și cum deja ai avea-o. Dacă atașamentul este încă deranjat, chiar și după câteva săptămâni, trebuie clarificat de un specialist dacă nu cumva este vorba despre depresie postpartum.
Mitul 6: Mamele nou-născuților sunt strălucitor de frumoase și de fericite
Chiar îmi vine să râd de fiecare data când mă întâlnesc cu mitul acesta! :-))
În multe ghiduri pentru bebeluși situația ideală a mamelor cu nou născuți arată cam așa: lenjerie de pat albă, impecabilă, călcată la linie, mamele sunt machiate discret și par liniștite și împlinite, la fel de suple că înainte de sarcină, fară riduri, fară cearcăne, chiar și cu manichiura făcută, bebelușîi sunt mulțumiți și fericiți și ori dorm, ori râd mereu, etc... Realitatea este însă, că primele săptămâni cu noul născut sunt un moment de ajustare și adaptare pentru toți membri familiei și cei implicați. De multe ori leziunile din timpul nașterii trebuie mai întâi să se vindece, uterul are nevoie de timp pentru a regresa, producția de lapte trebuie să se ajusteze cererii, iar organismul copilului trebuie să se adapteze în primul rând la mediul uscat, apoi la nutriția și excreția laptelui. Astfel că, mai ales în prima săptămână, femeile rareori arată că în fotografiile din ghidurile menționate. Chiloții de bunică și absorbantele uriașe, sânii foarte mari, tari după prima furie a laptelui, scurgerea necontrolată de lapte în timp ce dorm și un bebeluș care face pipilici în timp ce îi sunt schimbate scutecele contribuie la peisajul mioritic al primelor săptămâni cu pruncul nou-venit. Deci nu trebuie să te simți neplăcut dacă, după naștere, nu arați că o zâna în idila descrisă mai sus ;-) Suntem la fel. Și e minunat dacă reușim să ne eliberăm de așteptările create de companiile de marketing, care știu (bineînțeles și evident) exact ce e frumusețea și ce dimensiuni trebuie să aibe.
Mitul 7: Principalul lucru este că pruncul este bine!
Femeile aud adesea acest lucru după nașteri dificile. Fără îndoială, sănătatea pruncului și starea lui este un punct extrem de important. Ceea ce uneori se uită este că într-o naștere sunt implicate cel putin doua persoane: copilul dar și mama. Fiecare experiență de naștere și posibilele intervenții obstetricale sunt absolut individuale. Dacă nașterea a fost experimentată că o pierdere de autonomie fizică și intervenții violente, atunci procesul trebuie prelucrat și eventual tratat cu ajutorul specialiștilor și nu trebuie estompat cu o expresie atât de ușoară. Fiecare mama trebuie să-și găsească propria cale de a procesa o astfel de naștere. Propoziții precum „Principalul lucru este că pruncul este bine!” sau atitudini asemănătoare pot contribui la înrădăcinarea unor experiențe simțite ca traumatizante. Bunăstarea copilului este, desigur, foarte importantă. Dar o femeie care nu poate face față unei nașteri în mod adecvat poate suferi încă de ani de zile până integrează experiența. Acest lucru poate avea consecințe negative durabile pentru copil și familie.
Mitul 8: O operație cezariană planificată se face cel mai bine cu două săptămâni înainte de termenul nașterii
În multe clinici, este o practică obișnuită să se programeze o operație cezariană planificată, cu două săptămâni înainte de data preconizată ca fiind termenul nașterii. Se presupune, că nu ar fi nici o diferență pentru copil dacă acesta se maturizează încă în burtă în ultimele două săptămâni de sarcină sau nu. Cu toate acestea, a fi născut puțin mai devreme nu este un avantaj pentru copil, exceptand evident cazurile de urgență, cum ar fi gestoza. Întreruperea sarcinii înainte de a 40-a săptămână (39 + 0) este asociată cu un risc ridicat al copilului de a fi afectat după naștere. Abținerea de la planificarea operațiilor cezariene cu mult înainte de termen, reduce semnificativ numărul de nou-născuți care au nevoie de terapie intensivă. Chiar și cu o operație cezariană planificată, este de obicei posibil și chiar recomandabil să aștepți începutul natural al travaliului.
Si cel mai puternic mit: O operatie cezariana e mai usoara decat o nastere naturala
Pentru ca mitul acesta implica o analiza mai ampla, m-am hotarat sa fac un articol separat pe aceasta tema. AICI ajungi la articolul mentionat.