Utilizarea în scop terapeutic a uleiurilor esențiale, urmează în principal 3 modele:
cel englez, cel francez și cel german (ca în bancuri ;-) )
Modelul englez,
prevede masarea corpului cu o parte mică de ulei esențial, combinat cu o parte mare de ulei de masaj.
Masajul relaxează corpul și reduce starea de stres, reactivând prin asta puterile de autovindecare a corpului (știți voi: scade adrenalina, rinichii se reechilibrează, vine dopamina/endorfina și suntem din nou fericiți).
Modelul francez,
promovează uzul local, extern, nediluat al uleiurilor esențiale de grad terapeutic și/sau ingerarea câtorva picături de uleiuri esențiale nediluate, ori pe pâine, ori cu miere, ori cu nectar de agave ori diluat într-o jumătate de linguriță de ulei de plante (de exemplu de măsline). Mulți utilizatori ale acestei metode au raportat efecte excelente la ingerarea uleiurilor esențiale.
Modelul german
se axează preponderent pe inhalarea uleiurilor esențiale - după cum spun ei, aceasta fiind de fapt, Aromaterapia adevărată. Există cercetări, care arată că, efectul miresmelor asupra simțului olfactiv, influențează creierul într-un mod considerabil, mai ales Hipotalamusul (partea din creier care, printre altele, reglează sistemul hormonal) și sistemul limbic (palatul emoțiilor). Unele uleiuri esențiale, care conțin un nivel ridicat de Sesquiterpene (că smirna, uleiul de santal, uleiul de cedru, și altele) pot ridica considerabil nivelul de oxigenare și de activitate a creierului. Asta poate contribui și la îmbunătățirea diverselor functiil ale corpului și astfel la îmbunătățirea vizibilă a stării de sănătate.
Kommentar hinzufügen
Kommentare