Ce ne împiedică să fim autentici?
Dr. Gabor Mate explica în multe din seminariile sale, că, încă de atunci când ne naștem, suntem într-o dilemă permanentă. Un conflict interior între nevoia de apartenență și nevoia de autenticitate. Acesta este de fapt un subiect central în munca sa legată de traume și dezvoltarea personală. Potrivit lui, acest conflict începe adesea în copilărie și poate avea consecințe profunde asupra vieții noastre adulte.
Nevoia de autenticitate reprezintă dorința noastră profundă de a fi noi înșine, de a ne exprima esența fără rețineri. Este esențială pentru sănătatea noastră emoțională și psihologică.
Nevoia de apartenență este legată de instinctul de supraviețuire, deoarece, în copilărie, depindem de ceilalți (în special de părinți) pentru a ne simți în siguranță și protejați. Pentru a menține această legătură, suntem dispuși să facem compromisuri și să ne adaptăm cerințelor mediului.
Când aceste două nevoi intră în conflict, autenticitatea este de obicei sacrificată pentru a asigura apartenența. Acest lucru se întâmplă mai ales în copilărie, când dependența de părinți sau de îngrijitori este absolută.
Cum se manifestă acest conflict?
Dacă un copil exprimă emoții care nu sunt acceptate de părinți (cum ar fi furia, tristețea sau vulnerabilitatea), el învață să le reprime pentru a menține relația cu aceștia. Copilul dezvoltă un „sine fals” pentru a se conforma așteptărilor celor din jur, pierzând conexiunea cu sinele autentic.
Mai târziu, în viața adultă manifestarea poate continua prin faptul că se creează o deconectare de sine, iar persoana poate ajunge să nu mai știe cine este cu adevărat. Apar comportamente compensatorii, precum perfecționismul, dependențele sau relațiile toxice, care încearcă să umple golul lăsat de lipsa autenticității. Persoana poate experimenta anxietate, depresie sau alte probleme emoționale cauzate de această ruptură.
Astfel motivele principale care nu ne lasă să fim autentici au legătură cu presiunile sociale și cu rănile emoționale.
1. Presiunile sociale și așteptările celor din jur
Unul dintre cele mai mari obstacole în calea autenticității este dorința de a fi acceptat și validat de societate, familie sau prieteni. Presiunile sociale creează un mediu în care simțim nevoia să ne conformăm unor standarde care nu ne reprezintă cu adevărat.
Această nevoie de apartenență ne determină să purtăm măști, să acceptăm compromisuri și să adoptăm comportamente care sunt contrare valorilor noastre interioare. Cu timpul, ne putem pierde conexiunea cu cine suntem cu adevărat, confundând autenticitatea cu aprobarea celor din jur. Spre exemplu: În copilărie, poate ai învățat că trebuie să fii „cuminte” pentru a primi afecțiunea părinților. Acest tipar poate continua și în viața adultă, unde ajungi să spui „Da” unor situații care nu sunt în beneficiul tău, doar pentru a evita conflictele sau respingerea.
2. Rănile emoționale din trecut
Experiențele dureroase din trecut pot avea un impact profund asupra capacitații noastre de a fi autentici. Rănile emoționale, precum abandonul, respingerea sau umilința, creează mecanisme de apărare care ne determină să ne protejăm prin ascunderea adevăratului sine.
- Teama de respingere ne face să ne conformăm pentru a evita durerea.
- Rănile de abandon pot genera dependențe emoționale, în care ne punem identitatea în funcție de ceilalți.
- Sentimentul de umilință ne poate face să ne retragem sau să evităm situații în care ne putem exprima liber.
Conștientizarea acestor răni este primul pas spre vindecare. Lucrul cu un terapeut sau explorarea introspecției poate ajuta la eliberarea emoțiilor reprimate și la recăpătarea curajului de a fi autentic.
Autenticitatea este adesea blocată de dorința de a fi acceptați și de rănile emoționale din trecut. Cu toate acestea, prin conștientizare și practici dedicate, putem învăța să ne reconectăm cu sinele nostru autentic și să trăim în armonie cu valorile noastre.
Rămâi alături de mine și în articolul următor, vom explora mai pe larg cele 5 răni emoționale ale copilăriei.